Acțiunile mele politice mă descriu ca profesionist și confirmă faptul că nu mi-am negociat niciodată valorile.

Cred cu tărie că faptele spun cine suntem ca oameni și ca profesioniști. Chiar dacă câteodată au fost momente dificile, am respectat întotdeauna, cu sfințenie, jurământul făcut cu mâna pe Constituție și Biblie, ultima dată în calitate de ministru al justiției.

Unul dintre cele mai importante proiecte din perioada începutului carierei mele politice a fost participarea activă în echipa care a dus România în NATO (2004) și UE. Momentul în care am văzut steagul României înălțându-se la NATO îmi va rămâne mereu în suflet și îl port în amintirile mele cu mândrie.

Cred că proiectele mele din zona de educație, social și economie definesc viziunea mea despre România și nevoile românilor.

Întotdeauna am fost preocupată de proiecte concentrate pe dreptul la educație și calitatea actului educațional. Încă din 2005, am inițiat și susținut necesitatea unui Pact național pe educație, între toate partidele politice, sindicate, asociațiile de părinți și societatea civilă, proiect realizat în 2008. Accesul la educație nu este o favoare, ci o obligație pe care trebuie să o asigurăm copiilor noștri de la prima zi și până în ultima zi de școală. Fiecare leu alocat pentru o mai bună educație, pentru accesul la educație al unui copil, indiferent că se află în mediul rural sau în mediul urban, nu este o cheltuială, ci o investiție în prezentul, dar mai ales în viitorul copiilor noștri. Educația este cea mai bună zestre pe care putem să i-o dăm unui copil.

Am inițiat și promovat proiecte importante pentru dezvoltarea țării și bunăstarea oamenilor, cum ar fi „familia tânără, prioritate economică și socială”. Dacă vrem ca tinerii noștri să nu mai plece din țară, dacă vrem ca tinerii noștri să își întemeieze o familie în România și să se împlinească aici, statul trebuie să le acorde o șansă și să le acorde un sprijin la început de drum. Tratând investiția în familia tânără ca prioritate a statului, prin facilitarea accesului la locuințe, locuri de muncă și educație, dezvoltăm România și creăm bunăstare pentru toți. Am construit și susținut proiectul Prima Casă, Prima Slujbă, Primul Copil, încă din 2006.

Un alt proiect important pe care l-am inițiat și promovat a fost Școala de Proiecte, prin care atrăgeam atenția asupra necesității de a investi, la nivel de administrație centrală și locală, în formarea experților în întocmirea proiectelor de atragere a fondurilor europene.

Pentru că sunt o susținătoare a combaterii violenței de orice fel, m-am implicat în proiectul Convenției de la Istanbul. Prin semnarea și ratificarea Convenției de la Istanbul, statele membre se obligă să schimbe legile, să introducă politici publice și să aloce resursele necesare pentru a crea o zonă de toleranță zero față de violența de orice fel împotriva femeilor: fizică, psihică, emoțională, dar și discriminarea pe piața muncii. În calitate de Parlamentar de referință al legislativului român la Adunarea Parlamentară a Consiliului European, am avut ca obiectiv necesitatea eliminării violenței împotriva femeilor și semnarea acestei convenții și de către România. În acest sens, am colaborat strâns, atât cu reprezentanții Executivului, cât și cu reprezentanții ONG-urilor din țară și din străinătate.

Personal, port mereu în inimă articolul din Constituție care spune că fidelitatea față de țară este sacră. Așa cum mereu am apărat articolul care ne spune clar că nimeni nu este mai presus de lege!

Perioada petrecută în fruntea Ministerului Justiției a fost cea mai intensă petrecută de mine într-o funcție publică într-o perioadă critică pentru justiția din România, o perioadă în care asaltul și asediul asupra justiției creșteau, în intensitate și în disperare, cu fiecare zi care trecea, cu fiecare zi în care eu am stat și am rămas dreaptă, „țeapănă pe picioarele mele”, cum mi-a spus tatăl meu, loială valorilor și principiilor cu care am fost crescută de ai mei!

Pot să spun cu mâna pe inimă că în opt luni de mandat ca ministru de justiție am reușit să iau măsuri de care sunt mândră, mai ales că toate aceste lucruri s-au întâmplat în condiții de maximă presiune.

• M-am opus secției speciale, secția căreia eu îi spuneam NUFĂRUL (unde se albeau dosare), ceea ce mi-a adus o propunere de remaniere la numai două săptămâni de la numirea mea în funcție. S-au împotrivit de nu mai puțin de nouă ori - acum însă dosarele sunt îngropate.
• Am reușit să organizez extrădarea lui Radu Mazăre în numai 2 (două) zile - deci se poate! - depășind toate piedicile care mi s-au pus.
• Am adoptat legea de înăsprire a condițiilor pentru acordarea liberării condiționate pentru violatori, traficanți, pentru evitarea recidivei.
• Dragnea a intrat în pușcărie pe mandatul meu.
• Am adoptat legea confiscării extinse a averilor ilicite - 2017 - 2020 (adoptare).
• M-am opus modificării legii privind acordarea cetățeniei române prin simplificarea obținerii acesteia - chiar și prin documente false - pentru că acesta era risc de Securitate națională.
• M-am opus continuării NordStream 2 prin care Putin șantaja energetic Europa.
• Am contribuit la securizarea României prin împiedicarea implicării Chinei în tehnologia 5G, prin care aceasta ar fi putut avea acces la informații sensibile.
• În septembrie 2019, am soluționat deblocarea proiectelor nucleare de la Cernavodă de sub controlul firmei chineze fără a trebui ca România să plătească despăgubiri de miliarde de euro.
• În noiembrie 2019, am fost remaniată și dată afară din partid, după multiple încercări ale conducerii de partid și ale grupurilor de interese de a mă opri.

Am primit de multe ori întrebarea de ce PSD m-a numit pe mine Ministru al Justiției dacă nu eram aliniată cu agenda conducerii de partid. Răspunsul este simplu: în situații de criză politică generalizată orice partid realizează că are nevoie de competență și credibilitate pentru a trece peste moment. Ei nu s-au așteptat însă ca eu să-mi iau funcția atât de în serios și să lucrez mai mult pentru oameni decât pentru partid.

Am plecat de la conducerea ministerului cu fruntea sus, cu credința că în toată această perioadă nu am făcut altceva decât să respect jurământul pe care l-am depus cu mâna pe Biblie și pe Constituție la învestirea în funcție, un jurământ depus în fața cetățenilor țării mele.

Cred eu că mi-am îndeplinit datoria față de românii care au investit încredere în mine, care au investit încredere în toți profesioniștii din acest minister. Deși de multe ori ministerul a fost sub asediu, și în ciuda multor presiuni și ale diverselor interese, am menținut justiția pe o traiectorie independentă, am asigurat domnia legii, respectul față de lege și de aplicarea ei, oferind premisele pentru ca justiția din România să reintre pe un făgaș normal. Consider că românii merită o justiție credibilă și puternică, exclusiv în slujba cetățeanului.